Care sunt caracteristicile polipropilenei (PP)?

Unele dintre cele mai importante proprietăți ale polipropilenei sunt:
1. Rezistență chimică: Bazele și acizii diluați nu reacționează ușor cu polipropilena, ceea ce o face o alegere bună pentru recipientele cu astfel de lichide, cum ar fi agenții de curățare, produsele de prim ajutor și multe altele.
2. Elasticitate și rezistență: Polipropilena se va comporta elastic pe un anumit interval de deformare (ca toate materialele), dar va suferi și deformare plastică la începutul procesului de deformare, așa că este în general considerată un material „rezistent”. Rezistența este un termen ingineresc definit ca fiind capacitatea unui material de a se deforma (plastic, nu elastic) fără a se rupe.
3. Rezistență la oboseală: Polipropilena își păstrează forma după multe solicitări de torsiune, îndoire și/sau flexare. Această proprietate este deosebit de valoroasă pentru fabricarea balamalelor mobile.
4. Izolație: polipropilena are o rezistență foarte mare la electricitate și este foarte utilă pentru componentele electronice.
5. Transmisivitate: Deși polipropilena poate fi transparentă, în mod normal este produsă astfel încât să aibă o culoare opacă în mod natural. Polipropilena poate fi utilizată pentru aplicații în care un anumit transfer de lumină este important sau în care are o valoare estetică. Dacă se dorește o transmisivitate ridicată, atunci materialele plastice precum acrilicul sau policarbonatul sunt alegeri mai bune.
Polipropilena este clasificată drept material „termoplastic” (spre deosebire de „termostat”), ceea ce are legătură cu modul în care plasticul reacționează la căldură. Materialele termoplastice devin lichide la punctul lor de topire (aproximativ 130 de grade Celsius în cazul polipropilenei).
Un atribut util major al termoplastelor este că pot fi încălzite până la punctul lor de topire, răcite și reîncălzite din nou fără o degradare semnificativă. În loc să ardă, termoplastele precum polipropilena se lichefiază, ceea ce le permite să fie ușor turnate prin injecție și apoi reciclate ulterior.
Prin contrast, materialele plastice termorezistente pot fi încălzite o singură dată (de obicei în timpul procesului de turnare prin injecție). Prima încălzire determină întărirea materialelor termorezistente (similar cu o rășină epoxidică bicomponentă), rezultând o modificare chimică ce nu poate fi inversată. Dacă ați încerca să încălziți un plastic termorezistent la o temperatură ridicată a doua oară, acesta pur și simplu ar arde. Această caracteristică face ca materialele termorezistente să fie candidate slabe pentru reciclare.