Care sunt caracteristicile polipropilenei (PP)?

Unele dintre cele mai importante proprietăți ale polipropilenei sunt:
1. Rezistență chimică: bazele și acizii diluați nu reacționează ușor cu polipropilena, ceea ce o face o alegere bună pentru recipientele cu astfel de lichide, cum ar fi agenți de curățare, produse de prim ajutor și multe altele.
2.Elasticitate și tenacitate: Polipropilena va acționa cu elasticitate pe o anumită gamă de deformare (ca toate materialele), dar va experimenta și deformare plastică la începutul procesului de deformare, așa că este în general considerat un material „dur”. Duritatea este un termen de inginerie care este definit ca capacitatea unui material de a se deforma (plastic, nu elastic) fără a se rupe.
3. Rezistenta la oboseala: Polipropilena isi pastreaza forma dupa o multime de torsiune, indoire si/sau indoire. Această proprietate este deosebit de valoroasă pentru a face balamale vii.
4.Izolație: polipropilena are o rezistență foarte mare la electricitate și este foarte utilă pentru componentele electronice.
5.Transmisivitate: Deși polipropilena poate fi făcută transparentă, este produsă în mod normal pentru a fi opace în mod natural. Polipropilena poate fi folosită pentru aplicații în care un anumit transfer de lumină este important sau unde are valoare estetică. Dacă se dorește o transmisivitate ridicată, plasticele precum acrilul sau policarbonatul sunt alegeri mai bune.
Polipropilena este clasificată ca un material „termoplastic” (spre deosebire de „termoset”), care are legătură cu modul în care plasticul răspunde la căldură. Materialele termoplastice devin lichide la punctul lor de topire (aproximativ 130 de grade Celsius în cazul polipropilenei).
Un atribut util major despre termoplastice este că pot fi încălzite până la punctul lor de topire, răcite și reîncălzite fără degradare semnificativă. În loc să ardă, termoplastele precum polipropilena se lichefiază, ceea ce le permite să fie ușor turnate prin injecție și apoi reciclate.
Dimpotrivă, materialele plastice termorigide pot fi încălzite o singură dată (de obicei în timpul procesului de turnare prin injecție). Prima încălzire face ca materialele termosetate să se întărească (asemănător cu o epoxidă din 2 părți), rezultând o schimbare chimică care nu poate fi inversată. Dacă ați încerca să încălziți un plastic termorigid la o temperatură ridicată a doua oară, pur și simplu s-ar arde. Această caracteristică face ca materialele termorigide să fie candidate slabe pentru reciclare.